Mă adresez, cu respect și încredere,
ostașilor, de la soldat la general, atât activi, cât și rezerviști și în
retragere, din toate structurile Sistemului Național de Apărare, tuturor celor
care au îmbrăcat sau încă mai îmbracă haina militară!
Mă adresez celor care consideră Armata și
întregul organism militar, în ansamblul lor, ca fiind o FORȚĂ respectabilă,
pusă în slujba Poporului Român și României!
Mă adresez celor care sunt încă sub juramânt și
drapel!
Camarazi,
De 26 de ani, din cauza iresponsabilității
conducătorilor noștri, de la toate nivelurile, asupra noastră planează
stigmatul vinovăției și al neputinței. Vinovăție, deoarece pentru câțiva
simțiți iresponsabili și incompetenți, Armata, în ansamblul ei este condamnată,
mai voalat sau mai direct pentru crimele din ’89. Aceasta, în condițiile în
care, dacă se dorea cu adevărat, se puteau indica, fără putere de tăgadă, acei
câțiva care au greșit…și se mergea mai departe…dar nu s-a vrut și plătim cu
toții. Până când? O parte dintre acei “smintiți” au fost avansați și promovați,
deși au compromis ONOAREA și DEMNITATEA militară. Neputința, deoarece în ciuda
acțiunilor indubitabile în folosul poporului și țării, Armata a fost
tratată cu
dispreț de conducătorii vremelnici, a fost
marginalizată sistematic, prin subfinanțare și
politizare la vârf. Iar ea, ca instituție de forță, nu
a reacționat pe măsură. De ce? Deoarece, cu mici excepții, cei care au avut
prerogativele conducerii s-au dovedit fățarnici, duplicitari și chiar
trădători, abandonând valorile supreme ale Armatei, mulțumindu-se cu favoruri
mărunte, stele, trese, titluri și cu funcții nemeritate. De ce? Deoarece foarte
mulți dintre cei cu adevărat competenți, militarii de carieră de toata isprava,
au ales confortul și stabilitatea, alteori schimbarea. Mulți au acceptat să
părăsească “sistemul” sau au fost fortați s-o facă, lăsând în urmă un organism
bolnav, aidoma societății din care Armata își trage seva și puterea,
legitimitatea și sprijinul. Au fost demonetizate și batjocorite spiritul de
castă, patriotismul, dar în special onoarea și demnitatea militară.
Suntem noi, militarii, o castă care să fie
manipulată și umilită la nesfârșit?
Oricât am acuza scenarii și conspirații mondiale, dar fără a le
ignora, răul cel mai mare, produs în ultimul sfert de secol acestei țări și
poporului său, își are rădăcinile aici, în interior. Acest lucru a fost posibil
din cauza lipsei de implicare a oamenilor de calitate și de bună credință, a
patrioților adevărati, din toate domeniile. Dar și a convingerii, greșite în
opinia mea, că alții trebuie s-o facă.
Armata a încetat să-și asume rolul de Apărare a
țării! Oamenii politici, dar în special guvernanții, i-au dat o altă
întrebuințare, i-au deturnat misiunea sacră. Au trimis trupe în teatre de
operații de peste mări și zări. Au asistat cu fățărnicie la defilare. Au
compromis programele de pregatire și înzestrare. Ostașii noștri si-au lăsat
sângele pe meleaguri străine. Armata și-a pierdut rolul de echilibru și
descurajare regională. Dar asta e problema istoriei și a justiției, probabil.
Rezultatul: avem o țară cu care greu ne mai putem
mândri, o populație segregată și nefericită, dezrădăcinată, în majoritate
pauperizată, cu mari probleme de educație și sănătate, lipsită de viitor. Deși
“în Europa” și în NATO, nu reușim să găsim direcția și forța de a intra cu
adevărat între țările moderne, civilizate, prospere. Avem o Armată după
“chipul” societății românești: bolnavă, slab educată, lipsită de tehnologie,
incapabilă să facă față amenințărilor prezente și viitoare.
Cei care ne-au “pastorit” sau încă o mai fac ne-au mințit, ignorat,
furat, bajocorit, ne-au trădat, pe noi ca militari și nația română întreagă…E
timpul și sper că nu e prea tarziu, să ne ridicăm și să spunem răspicat, GATA!
E timpul să ne întoarcem la începuturile democrației, în anul de
grație 1990 și “cu mintea românului cea de pe urmă”, să stabilim ce am greșit,
să dăm startul reconcilierii și să îndreptăm lucrurile…cât încă se mai poate…
Camarazi,
Cei care au avut interesul să ne dezbine, să ne
slăbească, pe unii chiar să-i omoare prematur, trebuie să înțeleagă că suntem o
FORȚĂ, iar FORȚA rezidă în UNITATEA noastră. Vă propun să lăsăm orgoliile,
egoismul și interesele meschine și să ieșim din casă pe 24 ianuarie 2016, adică
de ZIUA UNIRII, pentru a dovedi că suntem militari adevărați, capabili și
hotărâti să reacționeze și alături sau în fruntea societății civile, să schimbe
obiceiurile proaste ale guvernanților și aleșilor în toate garnizoanele! La structurile
reprezentative ale guvernului și parlamentului, din teritoriu (pentru cei care
nu vin la Bucuresti). Civilizat și demn, aspru și determinat! Punând mai presus
de orice ONOAREA militară! Respingând orice formă de provocare!
Dacă nu ne apărăm singuri ONOAREA și DEMNITATEA
militară, drepturile și obligațiile noastre, NIMENI nu o va face. Cadrele
active, neavând dreptul legal, cadrele în retragere fiind la o vârstă (poate)
prea înaintată, rolul de “detașament precursor” revine rezerviștilor.
Refuzăm această misiune nobilă?
Refuzăm mobilizarea?
Raspunsul de ZIUA UNIRII !
Cei dintre noi care se lamentează că
prin acțiunile noastre nu s“e rezolvă nimic”, cei care se simt
nereprezentați de sindicate, asociații și federații, trebuie să-și învingă comoditatea
și să își arate intențiile, hotărârea, dar și capacitatea de a schimba
lucrurile. Pentru că nu există categorie socioprofesională mai aptă ca noi,
militarii, să lupte. Trebuie doar să ne (re)organizăm și să trecem la treabă.
Iar de ZIUA UNIRII din acest an poate fi ÎNCEPUTUL! Nu e momentul ideal, nu e
calea pe care militarii să-si rezolve problemele, dar dacă vom alege căldura
sobei, ratăm cu siguranță ultimul tren.
Cei care totusi, din motive obiective, nu pot
participa la acțiunile noastre să ne susțina așa cum pot, de la distanță și în
mediul virtual, iar noi le vom fi recunoscători!
Mă adresez, cu respect și încredere,
în mod special rezerviștilor valizi din Bucuresti, afiliati sau nu:
Veniți în Piața Victoriei de ZIUA UNIRII, începând
cu ora 10.00! Noi trebuie să fim “fruntea”. Să arătăm militarilor din țară și
tuturor cetățenilor că suntem mai mult decât niște “boșorogi burtoși și
blazați”, că merităm cu prisosință pensii militare de stat (nu speciale), că
prin venele noastre încă mai curge sânge românesc și nu avem de gând să plecăm
din această lume fără să fim siguri că lăsăm țara pe mâini bune.
Veniți să protestăm pașnic,
pentru
ONOARE și DEMNITATE
Cu stimă și încredere,
Col. (r) Edmond Milea
Ofițer român în rezervă, neafiliat sindicatelor, asociațiilor și
partidelor, sătul să stea deoparte .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu